sub două semne

uneori simt chiar

gustul apei de cristal

ca pe o ploaie vaporoasă

în care m-am amestecat

până la cel din urmă

verde confundându-mă

cu universul

-întreg -

am învățat că nu mai pot

vorbi fără să îmi ascund

buzele de război

sunt asemenea răsculatului

căruia îi cară urmele bocitoarele

târât prin colbul istoriei

tu mă numești lucoare

şi îmi vine în gând

să te mai simt ca pe o așteptare

ce îmi ridică mâinile de fum

spre tine

mă îndrept militărește

îmi răscolesc sângele

în rană

aud cum răsuflă iar orașul

plictisit sub două semne