luni, 23 decembrie 2013

HAI, vino!

,sunt un obiect,,bine
pus la păstrare
nu mă mai atinge nimeni
în întunericul de frunze
mă nasc privire întoarsă
cu venele adâncite
întru Asfinţit,
oameni de gheaţă îmi sfâşie retina
aruncându-mă în maluri:
-hai, vino, îi zic,
în lumea mea albastră
cerberii înalţă mugete celebre
literaţii îşi beau liniştiţi cafeaua
jucându-ne sorţii
ca pe mărul cel mărunt:
stricat, îi mai și zic, hai, vino,
în lumea mea de cântec
mişună scântei şi
cimitirele se cern
din firul vieţii
împletind iluzii.


Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...