luni, 23 decembrie 2013

HAI, vino!

,sunt un obiect,,bine
pus la păstrare
nu mă mai atinge nimeni
în întunericul de frunze
mă nasc privire întoarsă
cu venele adâncite
întru Asfinţit,
oameni de gheaţă îmi sfâşie retina
aruncându-mă în maluri:
-hai, vino, îi zic,
în lumea mea albastră
cerberii înalţă mugete celebre
literaţii îşi beau liniştiţi cafeaua
jucându-ne sorţii
ca pe mărul cel mărunt:
stricat, îi mai și zic, hai, vino,
în lumea mea de cântec
mişună scântei şi
cimitirele se cern
din firul vieţii
împletind iluzii.


Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...