vineri, 27 decembrie 2013

prinsă între

 un aici și acum duc
în vene un sânge zero
negativ pe care l-aș
putea împărți tuturor dar
nu mi-l mai ia nimeni drept vamă
spre a trece de tărâmul
nălucilor mișcătoare
mi se îndeasă în noul trup
o carne apoasă cu frunze de nuferi
întind mâna în gol îmi cresc
multe goluri
mustesc în miile de doruri
într-o oglindă acoperită
cu ștergare țărănești
îmi construiesc o cruce
să șterg o față care de mult
nu mai e a mea o ultimă fața
aleasă din colecția
de măști cusute
cu fire fierbinți

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...