vineri, 27 decembrie 2013

prinsă între

 un aici și acum duc
în vene un sânge zero
negativ pe care l-aș
putea împărți tuturor dar
nu mi-l mai ia nimeni drept vamă
spre a trece de tărâmul
nălucilor mișcătoare
mi se îndeasă în noul trup
o carne apoasă cu frunze de nuferi
întind mâna în gol îmi cresc
multe goluri
mustesc în miile de doruri
într-o oglindă acoperită
cu ștergare țărănești
îmi construiesc o cruce
să șterg o față care de mult
nu mai e a mea o ultimă fața
aleasă din colecția
de măști cusute
cu fire fierbinți

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...