un aici și acum duc
în vene un sânge zero
negativ pe care l-aș
putea împărți tuturor dar
nu mi-l mai ia nimeni drept vamă
spre a trece de tărâmul
nălucilor mișcătoare
mi se îndeasă în noul trup
o carne apoasă cu frunze de nuferi
întind mâna în gol îmi cresc
multe goluri
mustesc în miile de doruri
într-o oglindă acoperită
cu ștergare țărănești
îmi construiesc o cruce
să șterg o față care de mult
nu mai e a mea o ultimă fața
aleasă din colecția
de măști cusute
cu fire fierbinți
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu