să nu plângi niciodată
lacrima cu gust de sânge
lasă urme adânci peste
trupurile sculptate în
răscruci de dor
nu împleti cununi de cetină
oamenilor bolnavi
de gânduri înverzite
poți scăpa
rostogolindu-te
de trei ori
peste a ta umbră
când
se cutremură
oglinzile de cristal
noaptea își spală
pletele înnegrite
în amintirile
rîmase vii
-dans amețitor
ciuleandră
cu mâinile încleștate-
blestem pierduților
în așteptări
-fără pereche-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu