cu jumătățile de aripi
mă împart într-o amestecare
ce aduce a durere înseninată
privesc urma mea-chivot răsucit
înspre ultima parte
eu-femeie crescută
din cer înspre
cealaltă parte-el
-dorul meu
nestins necuprins
nedezlegat
umbrindu-mi zidirea
cu gusturi
ne-coapte
de caise
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu