se apropie sărbătorile
tu dormi cu fruntea
sprijinită de răceala pietrei
te şi leagănă crivățul
răstignindu-ţi chemările
în cele patru zări
îmi aduci în minte
întâii mei ani
îngropați în
de demult-uri
când mă rugai să fiu cuminte
să nu bat înapoia porţilor ferecate să nu
încerc aceleași chei ruginite pe care
le-am aruncat să le aud clinchetul surd
tu întotdeauna m-ai știut și
m-ai crezut
viu de neînchingat
nu le-ai dat voie oamenilor
de nisip să îmi închidă gura
cu dinţii de sare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Imi plac aceste versduri.Tatal este un subiect mai rar in poezietocmai de accea are,cel putin pentru mine, valoare srentimentala deosebita.
multumesc. am scris mai multe poezii dedicate tatalui meu. e un subiect care ma linisteste si imi dau un echilibru.
Sarbatori cu lumina iti doresc!
Trimiteți un comentariu