duminică, 29 aprilie 2012

vrei să mă ascund iar doamne

o adiere ușoară înfoaie
aripile îngerului meu
desenat pe marginea băncii
unde dorm oamenii de mucava
vrei să mă ascund iar doamne
în astă proaspăt văruită tăcere a mea
au intrat patrupezi cu inima de leu și
gheare oțelite stau la sfat mestecă
întruna cu mâinile goale într-un ceaun cu oase
suntem noi umpluți cu ninsori
cu ploaie
cu vânt
și chiar tragem adââânc în piept
munți de zapadă șuierăm a pustiu
la o margine de drumuri aranjăm pe
tarabe unsuroase suflete pătate laudându-ne
fățarnic: luați!acesta este gândul meu care
pentru voi se frânge. luați! acesta este ochiul meu
adânc înțepat are urme de sânge și a stat o vreme
la ușa vânzătorului de porumbei albaștri cu mâini
de lăcustă cu picioare umflate de broască
***

dar nu se mai întâmplă nimic
vizitatorii ridică nestingheriți din umeri
calcă apăsat peste nouri de ceață și
se pierd între perdele de fum iluzorii
o adiere ușoară îmi urzește altă pereche de aripi și
sufletul meu mă privește
de după umbra nucului bătrân
ca un copil înjunghiat care
nu a mai putut aștepta carul mare

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...