uneori crește în mine o frică
aidoma frunzelor de dud și
mă umplu cu viermi de mătase
respirând puțin câte puțin prin
fiecare ghem care mă țese și
mă încolăcește împrejurul crucii
ca pe o coroana cu frunze negre și
flori din plastic albastre abia atunci
înțeleg că
tu ești bărbatul care și-a uitat în mine
toate visele în care nu m-am putut vedea
niciodată pentru că ei mi-au scos ochii și
au infipt adânc în sânii mei degetele descărnate
iar eu am înghițit la repezeală toată lumina și
sângele a început să-mi curgă straniu/ un pârâu
proaspăt prin vene/înțelegând/ce e iubirea/
o să deschid odată timpul în care din noi
vor zbura gărgărițe și fluturi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu