joi, 19 aprilie 2012

de-a v-ați ascunselea...

și se făcea că se înnopta
de-a binelea și el nu o mai cunoștea ba
o credea soare topit în locul acela jacob
locul acela efervescent unde cu
greu ajung oamenii
cum doamne se numea

se mai jucase odată cu el
de-a v-ați ascunselea îi
ieșise pe neașteptate de
sub pleoape ca să îi scuipe
mușuroaie de furnici aurii în
plămânii uscați într-o tăcere târzie îi
acoperea cu frunze să-l mai poată plânge

se înțelege că era vară
o vară luminoasă
vara aceea prea luminoasă când
se jucau pe afară copiii cu umbrele
până se întuneca cerul
când simți cum ți se desfac pânzele
una câte una și începi
să plutești
peste o lume de ceară

dar se înnopta a doua oară
numai ca el să
o mai poată numi soare cu
inima de stea efervescent în
gene umbrite de raze iluzorii/viorii

se auzea și se vedea cum
plesneau coconii peste zare
întinzându-și asupra-le
aripile uriașe

lacrima sau poate doar ploaia
suspina zdrobindu-le trupul de ferestre
amestecând sunetele sparte
cu o puzderie de umbre
peste clape

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...