duminică, 22 aprilie 2012

bătrânul nebun e obosit puțin

un tren străin a oprit în gara uitată scârțiind din rugină și
încheieturile brațelor mâncate
pe apele tulburi se întorc bâtlanii
înserarea își leagă de crengile copacilor de argint
lumini difuze strecutându-și tupul subțire prin amintirea noastră
ploua/ ningea cu petale albe /cu iconițe pictate pe cerurile verzui
se proiectau chipurile de gheață ale cavalerilor medievali aruncați de
mefisto peste zidurile ferecate ale bastilliei se trudeau în zboruri
deșarte liliecii cu chip de sfinți care rupeau bucăți din trupul nopții
pentru încă o mare și neuitată moarte
își linge degetele bătrânul nebun
ferecat pe tabla gigantică a
uitat să mai și joace
și se plimbă netezindu-și obsesiile
cu pe niște pisici miorlăitoare
pașii lui sună haotic
ar putea să îmi ofere
dulciuri și cărți de la anticarul
cu burtă și chelie pătrată
să îi stau lângă geam
să pândesc atunci când vine
moartea să o împiedic
să o arunc peste gard
strigându-i:
-nebuno, bătrânul nebun
e obosit de tine
și-n mine
a adormit puțin

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...