„stropi-mă-vei cu isop
și mă voi albi”
psalmul 50 al lui David
glasul pământului strigă în
urme adormite răsar trupuri
zidite între inimi cu
forme de stea
dă-mi doamne pradă ochii mei
cu aripă de înger urechile
îmi vor vesti lauda TA
vâslind cu brațele arse ca
niște torțe în valuri de fum
am astupat aspră tăcerea
rostogolind-o în marea de
gânduri am (re)chemat urzeala
înțelepciunii/ înflorită sânzâiană/
amețitoare aromă orbită de
noapte când îngerul se răstignea
izbucneau ploi de lacrimi
în surâsuri de vară
curgeau mâinile mele înfășurate
în petale albe de cireșe amare
trilul de pasăre se întregea
acoperind pustietatea lumii
„că de-ai fi voit jertfă,
Ți-aș fi dat...”
trupul meu desprins/crăpat
din inima humii și
arderile de TOT
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu