și mă așez așa...confortabil

bănuiesc domnule că e de bine
ce am să-ți spun și
mă așez așa confortabil în
tocul ușii cu degetele bătute-n cuie
sângerez privind mâinile tale aglomerate
mereu umplute cu fericire pentru că tu el ea ei ele
împart fericirea domnul meu eu doar privesc și
mă întreb când o să umblu și eu pe aceeași parte
sau când o să-mi împletesc pletele înnegrite cu
lumina sa dar deocamdată umblu și umblu și umblu lovesc luciul
apei cu o cazma ruginită ca să mai tulbur liniștile astea înecăcioase
ca niște umbre de himere înțepate în talpă îți spun că da am și găsit pacea ta
era aruncată la ghenă înt-o pungă galbenă din plastic bine legată la gură voiam doar să îți mai spun că mi-aș lua copiii ca să le găsesc un nou adăpost însă...
mereu există un însă care te sugrumă care îți taie elanul zborul acela cu o singură
aripă

cum spuneam : însă...programele astea non-guvernamentale non-profit parcă ar fi create ca să dea rateuri și eu voi rămâne în mijlocul drumului cu ghemul de câlți înfipt în gât

daaa de aceea am eu răni înflorite pe suflet și o altă
primăvară pe buze mi-a încolțit
uite uită-te bine
am încremenit cu brațele ridicate sub formă de cruce
semăn a zbor înfrânt nici nu mai ai ce îmi rupe
aripile
demult mi-au putrezit

bănuiesc eu că tu ești dintre aceia care știu ce
înseamnă să trăiești la margine de lume
un război permanent în sânge
oooo veșnicul meu război cu umbră
cu tundră cu vulturi fără de capete
cu gheare ruginite în plasa de sârmă

când nu pot să dorm îți ud umbra
cu lacrimi uscate domnule
ca să te bucuri de potopul
acesta risipit eu doar îl adun să îți
bandajez în el tristețile
pentru că
în dimineața asta
nici eu nu oi mai fi
de trezit
și cred că asta
e chiar bine
pentru că tu îți eliberezi
îndată mâinile umplute și
mă așezi pe marginea cerului
așa...confortabil ca să mă adulmece
cu nările nărăvașe de nălucă
stăpâna cerului și a lumii
dar cine-i stăpâna? întrebi tu numărând