fruntea mea

încărunțită în zăpadă și
ochiul de viezure înoată
în oceane de fluturi
găsesc neliniștile tale

brațele mele inerte încearcă să
îți acopere ploaia curată de cioburi
care durere se va chema

nu plânge dragoste a mea răstignită
cu aureolă de licurici sălbatici
lipiți împrejurul sufletului meu
nu plânge
învăluie-te singură cu urma acestor cioturi
în diamante mirosuri plăcute de cimbru și
scorțișoară

perdeaua de mătase te va măcina și
o să te amestece tandru
cu picături de stele
neorânduială a mea

aștept ca un rob
înghenunchiat
primenirea ta doamne
și semnul gurii mele
va vesti lauda ta

dar las nopților zălăg
sărutu meu cast pe trupul neîntregit al
statuilor aztece și strig tulburată ca
apele adâncului
haide
da-mi haină nouă și încălțări de piatră
să nu mai pot umbla

ochii mei treziți
pâlpâiri plăpânde
se topesc apoteotic în licăriri de raze
mulți vor veni doamne
spre a smulge din mâinile tale veșnicia mea
dar nu mă plâng și
am să curg șuvoi neostoit
peste sfântă așteptarea TA