marți, 10 aprilie 2012

are cineva o inimă de dat?

omul ei de foc mânca
fluturi de hârtie mov
sidefați ochii lui străluceau/
soare cu pumnii rotunzi și
nu asta voia dar avea un măr
în loc de inimă din care gustau
zilnic dulceață copiii de nicăieri

știe cineva un cântec de
liniștit copiii care zac în umbre?

are cineva o inimă de dat?

omul de hârtie culegea umbre
pe o faleză pustie ca să le facă
un adăpost copiilor și îi hrănea cu fluturi
albi albaștri sidefați în acorduri
de violină noaptea dansa ca o nebună

nu există oameni de foc
nici adăposturi pentru fluturi
părea să strige raza ei de întuneric

2 comentarii:

Vasile Anton spunea...

Doamna misionara! Îmi place poemul ca și celelalte scrise de dumneavoastră, aveți o voce lirică care incită la citit. Am o singură observație: eliminați pe ca din ,,ca să le facă”. Cu prietenie, Vasile Anton

misionara spunea...

multumesc de prezenta si ajutor! o zi frumoasa , domnule Anton

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...