marți, 24 aprilie 2012

pe tocuri prea înalte

am buze vineții și degete încimentate
mă înalț pe tocuri prea înalte
calc apasat peste viața mea
domolindu-mi inima în
ritmul acesta cadențat
tic tac tic tac
tac tac tac
pe aleea morții trandafirii
își scutură petala însângerată
îmi zici va fi iarăși primăvară
stele arzătoare vor aluneca
din alte ceruri mai luminate vei privi
tristă plecarea mea peste
întinderea de ape
vei stoarce lacrimi de luceferi
netezindu-mi urmele pictate
și-n lespedea din piatră
îți va surâde hieroglific
umbra mea

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Emotionanta poezie!

misionara spunea...

faptul ca ma cititi in continuare ma bucura. va doresc numai bine alaturi de cei dragi

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...