știi irma uneori aș alerga peste tăciunii ăștia
aprinși amestecați cu multă mult
prea multă tămâie și nu aș simți durerile ascunse ghem
în piciorul mesei rotunde mult prea rotunde de parcă am clădi noi perfecțiunea din
zorii zilelor murdare și dacă tot ți-am vorbit în seara asta înflăcărată dacă tot te-am oprit lângă stâlpul cu chip de om luminat de farul nopții îmi poți spune și tu pentru cine cântă lebedele negre înainte de a muri întâi dată după o viață petrecută în muțenie
oooooo știu irma poveștile s-or depăna ca ghemul de hărtie dar e târziu mult prea târziu și buzele mele or amorți așteptând ploile solare îmi simt picioarele fierbinți și tăciunii se aprind din ce în ce mai mult pentru că știu povestea fetiței cu chibriturile și bunicile întotdeauna surâd vesele din înalturi întânzându-și mâinile umplute cu bucurii
dar ți-am mai zis o odată o să aștept aici cuminte cu mâinile la spate sprijinind zidul de cenușă până ce ochii lui de vultur se vor trezi că să îmi stingă flăcările ce mi s-au cuibărit în umărul de piatră
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu