luni, 2 aprilie 2012

de vorbă cu irma

știi irma uneori aș alerga peste tăciunii ăștia
aprinși amestecați cu multă mult
prea multă tămâie și nu aș simți durerile ascunse ghem
în piciorul mesei rotunde mult prea rotunde de parcă am clădi noi perfecțiunea din
zorii zilelor murdare și dacă tot ți-am vorbit în seara asta înflăcărată dacă tot te-am oprit lângă stâlpul cu chip de om luminat de farul nopții îmi poți spune și tu pentru cine cântă lebedele negre înainte de a muri întâi dată după o viață petrecută în muțenie

oooooo știu irma poveștile s-or depăna ca ghemul de hărtie dar e târziu mult prea târziu și buzele mele or amorți așteptând ploile solare îmi simt picioarele fierbinți și tăciunii se aprind din ce în ce mai mult pentru că știu povestea fetiței cu chibriturile și bunicile întotdeauna surâd vesele din înalturi întânzându-și mâinile umplute cu bucurii

dar ți-am mai zis o odată o să aștept aici cuminte cu mâinile la spate sprijinind zidul de cenușă până ce ochii lui de vultur se vor trezi că să îmi stingă flăcările ce mi s-au cuibărit în umărul de piatră

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...