luni, 2 aprilie 2012

când ai starea aceea

de a
te pierde în linii violacee
poți să rupi scânduri cu pumnul
și tot nu vei pieri
prietene moartea e un fum înecăcios
care îți intră pe sub piele când se
adună norii deasupra acoperământului tu
lasă ușa deschisă și așteaptă oricând pot trece cocorii
peste islazuri când miroase a fân cosit și tu poți să îți
desfaci larg nasturii de la gât și poți să te simți mai liber
oricum vrei sau nu vrei ploaia va ropoti astupându-ți strigătele și
vei crede prostește că veșnicia s-a topit în râuri de sânge

prietene...

e doar o părere o senzație de ușurare fiara tot te va pândi de
după câlții din furcă de după soba proaspăt văruită tu
vei fi acolo și ei cu siguranță nu
vor ști niciodată când și
de câte ori vei mai muri

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Una din instrumentele expresive a limbii poetice este metafora care in aceasta poezie foarte sensibila este folosita cu un efect tare emotional.

misionara spunea...

multumesc de vizita si lectura. o zi frumoasa va doresc

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...