ia-mi și izvorul!

parcă mi-a furat cineva toate gândurile alergând să le înece-n apele VĂZduhurilor
stau în mijlocul paginii albe și mă târăsc în pas de melc
unul și încă unul
asmut animalul peste ape
se învârtesc vulturii pleșuvi cu
ochi de mort și ciocuri oțelite
cetatea e departe semn că
încă n-am murit și
mă ridic ștergându-mi sandalele roase
am şi uitat de tine iubite al meu din
adâncuri să te strig
când felinarele se reaprind
mantia mea miroase insistent
a noapte
aud chiote de bucurie
triburile se veselesc încă un scalp
nu e prea mult dar sângele va curge

ca un șuvoi peste liniile amurgului
vor trece cavalerii meselor rotunde
şi lumea o să își scuture viermii
hrăniți de o rana
prea străină

spui prostii din lipsă de cuvinte
darling și o să speli trei nopți podelele și
străzile și luna poate și stelele mărunte
pe fiecare în parte asta o să faci cu
simbolurile tale
***

n-am să te strig
mi-e glasul dangăt spart de clopot
cu limba ruginităă n-aș mai avea curajul să-ți zic
du-te
sau stai sau du-te
și de aceea te sfătui chiar să te duci departe/fântânile de aur să te-adape
cheamă-ți și unicornii
să-ți apere veșmântul
în mine zace moartea/sau poate numai gândul
și glasul cerului de-aramă în pieptul tău
de sticlă mi s-a spart
când te-am strigat...
...prea tare am strigat
acum nu ai ce face
ia-mi cerul/ că poate el mi-e vistierul
ia-mi visele deșarte
pădurea/apa/zborul/iubirile-aromate
ia-mi și izvorul/norul
lasă-mi doar lacrima pe unde
înveșmântează-mi trupul
în foia cărților rotunde
aruncă-mă în focuri/ voi crede că sunt jocuri
pisează-mi cioburi de sticlă colorată
ca niște zile adormite-n talpă
tu cavaler cu cap de mi-no-taur
strivește-ți trupu-n malurile mării
și fă-te ce mi-ai fost, demult...
CENTaur