sunt zile sau poate și nopți când
îmi amintesc de forma
buzelor tale crestate
în raze de lumină și
strigi numele meu
neîncetat descântec
nu se va coace
sub talpa mea de neumblat
voi cerne mii de
stele peste lume
ajunsă cu un pas de șoapte
înaintea orbului ce împărțea vederea
în forme colorate la capătul acestor
ceruri am să plantez sămânța unui cedru
în plama ta adânc înpământată
chip încondeiat cu vârful degetelor
imaculate o să îmi ștergi pieirea și
o să-mi scrii un alt trecut în
cartea vieților mele
cu formele rotunde ca
sandalele de cristal
în urme dezlegate
să poată la marginea de eden
să-l... mai încalțe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu