și ne privim insistent
cu
ochi de melc pe sub piele
țesuturile noastre dau în clocot
oooooooooo lumină a nopților de vară
dâră
lăsată de talpa naiadelor din flori.
priviți!
priviți cum se ofilesc oasele noastre pe sub
aceste piei
bătătorite căci
s-au plecat demonilor mari sau mici
pentru că aveau pene de struț cusute
pe margini
credeau că sunt îngeri
care prea lesne s-au dezgolit...
tu, ochiule mândru, încă n-ai învățat să privești
pe sub genele moarte si ai clipocit doar
a izvor cu apele tulburi.
da. chiar simt.
suntem un început de poveste
fără de trupuri fără sfârșit
întrebările tale s-au născut
văduvite de răspunsuri mărețe
aripă verde
aripă de dor
cuprinde-mi căderile-n picaj aș vrea revăd în mine cum
se derulează invers filmul
același film și uite
ne privim insistent
ne privim cu ochi de melc
ne privim pe sub piele
DANSÂND...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu