marți, 1 mai 2012

bună, stanley!

 iti scriu de aici din pădurile virgine
dintre aborigeni mi te-amintesc așa de foarte departe
știu, mi-au citit în ochi și mi-au garantat cu mâinile
înfipte în inimi că ți-ai dori să fiu iar lângă tine și că
te-ai putea întoarce pe o parte în mers de șarpe
târându-ți coatele amestecându-ți umbra în țărână ar picura mult sânge, stanley și
yangana nu l-ar mai putea sorbi pământul are gust de putred
omul fulger s-ar aprinde din când în când
ar înflori în răstimpuri
luminându-ți nefolositor cărare
m-am bucurat
aici nu mai urlă câinii, stanley,
nopțile mă înghit
și tu ești atât
de departe...
băștinașii îmi scriu
epopeele
pe frunze
se adună gândurile mele (răs)coapte

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...