iti scriu de aici din pădurile virgine
dintre aborigeni mi te-amintesc așa de foarte departe
știu, mi-au citit în ochi și mi-au garantat cu mâinile
înfipte în inimi că ți-ai dori să fiu iar lângă tine și că
te-ai putea întoarce pe o parte în mers de șarpe
târându-ți coatele amestecându-ți umbra în țărână ar picura mult sânge, stanley și
yangana nu l-ar mai putea sorbi pământul are gust de putred
omul fulger s-ar aprinde din când în când
ar înflori în răstimpuri
luminându-ți nefolositor cărare
m-am bucurat
aici nu mai urlă câinii, stanley,
nopțile mă înghit
și tu ești atât
de departe...
băștinașii îmi scriu
epopeele
pe frunze
se adună gândurile mele (răs)coapte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu