ferestrele pustiite de umbra livezilor fără de freamăt
treceau pașii tăi sticloși adăpostind nori cenușii peste
întinderea de ape „It Does Not Die”
țin pumnii strânși
să nu-mi pierd tâmplele
încărunțite de tăcere
par să îmi sfarme ochii
stinși ai călătorului pe
când mă ascund
tresar în ploi
de curcubeie aprinse-n
firele de iarbă
clădești un sanctuar
șoptit a
sunet
agățat de murmur/
picături de ritmuri
ni se ating în piept
nu știi?
e iarăși vremea stelelor
căzute pe zăpadă
„It Does Not Die”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu