de a
te pierde în linii violacee
poți să rupi scânduri cu pumnul
și tot nu vei pieri
prietene moartea e un fum înecăcios
care îți intră pe sub piele când se
adună norii deasupra acoperământului tu
lasă ușa deschisă și așteaptă oricând pot trece cocorii
peste islazuri când miroase a fân cosit și tu poți să îți
desfaci larg nasturii de la gât și poți să te simți mai liber
oricum vrei sau nu vrei ploaia va ropoti astupându-ți strigătele și
vei crede prostește că veșnicia s-a topit în râuri de sânge
prietene...
e doar o părere o senzație de ușurare fiara tot te va pândi de
după câlții din furcă de după soba proaspăt văruită tu
vei fi acolo și ei cu siguranță nu
vor ști niciodată când și
de câte ori vei mai muri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Una din instrumentele expresive a limbii poetice este metafora care in aceasta poezie foarte sensibila este folosita cu un efect tare emotional.
multumesc de vizita si lectura. o zi frumoasa va doresc
Trimiteți un comentariu