am buze vineții și degete încimentate
mă înalț pe tocuri prea înalte
calc apasat peste viața mea
domolindu-mi inima în
ritmul acesta cadențat
tic tac tic tac
tac tac tac
pe aleea morții trandafirii
își scutură petala însângerată
îmi zici va fi iarăși primăvară
stele arzătoare vor aluneca
din alte ceruri mai luminate vei privi
tristă plecarea mea peste
întinderea de ape
vei stoarce lacrimi de luceferi
netezindu-mi urmele pictate
și-n lespedea din piatră
îți va surâde hieroglific
umbra mea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Emotionanta poezie!
faptul ca ma cititi in continuare ma bucura. va doresc numai bine alaturi de cei dragi
Trimiteți un comentariu