groapa adâncă

doamne al tuturor luminilor
ascunse în semicercuri desenate
în țărână auzi-ne pe noi
cei rămași în firele de iarbă
cei cu aureole mâncate de vârcolaci albaștri
cei cu opt picioare de păianjen
adânciți în valuri de tânguiri
bâjbâind treptele de piatră
scârțâind din toate încheieturile
scuturându-ne de toate gândurile învechite
astupă-ne ochii cu urme calde
de cenușă
*

descântată cu tot felul de broaște
cusute la gură cu fire roșii mă
aplec mult peste marginile cerului
să-ți strălucesc groapa adâncă
hrănindu-mă neputincioasă cu sunetul
de clopot care ne cheamă din înalt
lăsându-se ușor
ușor asupra orașului
cu aripa de plumb
ca o purpură de stea