demult nu ți-am mângâiat obrazul
clipocind în
lacrimi piramidale
mâna mea ia forma gândurilor tale
înstelate
și
mă înalț desenând nourii câlțoși ca
un cuvânt de la începuturi
cresc
scormonind misterele mă
acopăr cu
multe semne de
întrebare într-o lume de iluzii cenușii
îți cer doar
să nu mă uiți
pierdută
în altă lume
a umbrelor târzii care
au și-nceput să îmi topească
urma
de cenușă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
2 comentarii:
:)..mana mea ia forma gandurilor tale...
- Frumos Dorina, multumesc !
multumesc de vizită. zi frumoasa! cu drag dorina
Trimiteți un comentariu