joi, 29 decembrie 2011

portrete în oglindă

Portrete în oglindă

la fiecare capăt de drum mă așteaptă
o nouă oglindă cu ușile deschise și
ferestrele înfundate în imagini
pătimașe o să recompun tristețea bucată cu bucată ca pe un puzzel uriaș am să mă aplec să o culeg din paharul veșniciei așa udă și tulburată
să o amestec în verde și albastru
o să pictez iar pomii după ce le
îndes respirația ușoară în agonie profundă
rămân așa cu mâinile la spate
imprimată în urma lanțului ruginit
mă revolt mereu și plec doar
să am de unde mă întoarce cu flori putrede
în palmă captivă între niște coarde
șubrezite ale sufletului des cântat
rătăcitoare umbră în amurgul violet
îmi strigi că nu exist?
n-am existat vreodată?

ba sunt aici! trăiesc!
un curcubeu mi s-a întipărit pe față.
privește-mă explozie solară în celălalt tablou m-așteaptă figurile de ceară
apollo sacerdoții zamolxis pan.

oglinda mă îndeamnă să mă confund cu mine
să cred că te iubeam
când îți tăiam din plete ca și Dalila să îți fur putere
și ai rămas un Samson chilug în mâna dreaptă ții sceptrul împăcării
mă îndemni să-ți tatuez pe țeastă poeme indecente să
le citești cu patos pe când
pătrunzi în urbe cu un surâs empatic iar
eu întineresc sub buza ta ironică și lacomă

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...