duminică, 18 decembrie 2011

(im)posibila plecare

chit că eu o să plec iarăşi precum am şi venit
într-o dimineaţă sau
poate în mijlocul de zi tu
poate nu o să-ţi mai aminteşti
niciodată că
ai avut cândva un înger cu
aripile rupte care
te-a strigat ba
ţi-a bătut şi cu pumnul în
pieptul sfărâmat de trei ori că
aşa se bat dimineţile în gura zorilor
infatuaţi cu luminile aprinse pe umeri nu
ar trebui să te mai gândeşti la asta acum
ai şi fanfara pregătită lângă scară şi
trebuie doar să deschizi ochii de douăsprezece ori e
semnul tău şi chiar dacă e primăvară toamnă sau
noapte tot te vei topi
în cântec în vreme ce eu am să
sprijin malurile ridicate ale zărilor şi
am să slobozesc puţin baierele cerului ca
să te poţi îngropa mai bine în
petale albastre de stele şi
în flori galbene de lumină

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Minunate metafore!

Anonim spunea...

multumesc de prezenta dv.cu drag dorina n.

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...