vineri, 16 decembrie 2011

regenerare

trecătorii se ascund în
crăpăturile nopții
numele lor desenează
femeia de la patru
scutură pieile de om
e o singurătate a mâinilor ucise
și eu scot din buzunar cordeluțele colorate
o să leg rănile cu sânge
o să ung copacii
cu ramură
de brad
adun în foraș
toate zilele fade o să
le arunc peste
umăr peste gard







scuze pentru cei bine intenționați care mă respectă și pe care îi respect

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Cu cea mai mare apreciere pentru personalitatea dvs.

Anonim spunea...

multimesc. nu făceam gestul acesta, dacă nu eram numită pe lângă „nevasta lui Iisus” și „sexoasa de pe ning”. urât și jalnic din partea celor implicați în războiul acesta al umbrelor grotești.

cu deosebită considerație pentru dv, domnule Driza. cu drag, dorina neculce

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...