citesc levantul

citesc levantul mă așez mai bine în pat să
lustruiesc simțurile verzi albe cenușii îmi
așezi florile în vaze incolore
privești cu mine umezeala care le
pătrunde în fibră
ca o moarte filmată cu încetinitorul
bucură-te
se dezbracă iar grădinile de
osemintele putrezite îmi șoptești
era odată sub pământ
un poem care ne plimba
pe Loara sau poate pe Sena nu știm
mirosea puternic a haine râncezite și
a visuri înecate

citesc levantul
mă așez cât mai bine
în luntre lângă tine și trecem pe neștiute
dincolo de linia violacee
e liniște atâta liniște că au
început și venele să
ni se zbată
sângele țâșnește din piepturi
ca o fântână arteziană sau
ca o inimă care a făcut
implozie sub bluza mea albă de mătase
te-ndeamnă la un război al
umbrelor de ceară

citesc levantul...mângâi cu colții
fiara care ți-a adormit
cu labele sub creștet și
mă aștern covor de frunze moarte
în inima ta pustie.