citesc levantul mă așez mai bine în pat să
lustruiesc simțurile verzi albe cenușii îmi
așezi florile în vaze incolore
privești cu mine umezeala care le
pătrunde în fibră
ca o moarte filmată cu încetinitorul
bucură-te
se dezbracă iar grădinile de
osemintele putrezite îmi șoptești
era odată sub pământ
un poem care ne plimba
pe Loara sau poate pe Sena nu știm
mirosea puternic a haine râncezite și
a visuri înecate
citesc levantul
mă așez cât mai bine
în luntre lângă tine și trecem pe neștiute
dincolo de linia violacee
e liniște atâta liniște că au
început și venele să
ni se zbată
sângele țâșnește din piepturi
ca o fântână arteziană sau
ca o inimă care a făcut
implozie sub bluza mea albă de mătase
te-ndeamnă la un război al
umbrelor de ceară
citesc levantul...mângâi cu colții
fiara care ți-a adormit
cu labele sub creștet și
mă aștern covor de frunze moarte
în inima ta pustie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
00
cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...
-
atent șlefuit pe umeri de piatră cerul coboară apele se strâng în nisip apare doar urma ta ca o femeie din fier cu fruntea ap...
-
Un premiu literar obținut de fiica mea, Adelina. Fetiţa de turtă dulce autoare, Adelina Ciocan Trăiau odată... -
între obrazul meu și-al mării se ofilește dimineața un pâlc de nuferi palizi îmi zâmbesc de sub tristețe arzând în valuri se ridică si...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu