îmi plimb paşii pe trotuar de la
dreapta la stânga
în sus şi în jos
nu ştiu dacă o să ajung mai devreme sau mai târziu
acolo unde îngenunchează serafimi albaștri
cetele lor străvezii vor înălța în mine
cântece suave
vor ridica şi
voi pluti pe deasupra norilor fantomatici
legându-mi bretelele sandalelor de cer
am să îmbrățișez umbra turnului de veghe
învăluit în cețuri dese voi săruta valul şi
ceasul o să bată de douăsprezece ori,
atunci nimeni nu îşi va mai aminti de
femeia de argint cu genele ei sumbre
acoperite de ape tulburate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu