îți simt în trup atingerea de pleoape
sculptate-n piatra vorbitoare
iei forma cântecelor mele mute și-n
fila cărții pustiite vreau să te cuprind cu
mâna mea de evantai ce-ți desenează
peste orizonturi chipul făuritor de temple
și-ți simte privirile alunecând în doruri
cu fior de aripi îngerești
alungă-ți îmblânzitele închipuiri
căci iată vin pescăruși sihaștri
să își adape zborul spintecând
tăcerile cu ochii larg deschiși
un clopot cristalin ne sparge zarea
și eu te simt ca pe-o închipuită așteptare
-aceeași zbatere de pleoape-
orbită-n mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu