miercuri, 14 decembrie 2011

Simbioze

demult nu ți-am mângâiat obrazul
clipocind în
lacrimi piramidale
mâna mea ia forma gândurilor tale
înstelate
și
mă înalț desenând nourii câlțoși ca
un cuvânt de la începuturi
cresc
scormonind misterele mă
acopăr cu
multe semne de
întrebare într-o lume de iluzii cenușii
îți cer doar
să nu mă uiți
pierdută
în altă lume
a umbrelor târzii care
au și-nceput să îmi topească
urma
de cenușă

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:)..mana mea ia forma gandurilor tale...
- Frumos Dorina, multumesc !

Anonim spunea...

multumesc de vizită. zi frumoasa! cu drag dorina

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...