demult nu ți-am mângâiat obrazul
clipocind în
lacrimi piramidale
mâna mea ia forma gândurilor tale
înstelate
și
mă înalț desenând nourii câlțoși ca
un cuvânt de la începuturi
cresc
scormonind misterele mă
acopăr cu
multe semne de
întrebare într-o lume de iluzii cenușii
îți cer doar
să nu mă uiți
pierdută
în altă lume
a umbrelor târzii care
au și-nceput să îmi topească
urma
de cenușă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
:)..mana mea ia forma gandurilor tale...
- Frumos Dorina, multumesc !
multumesc de vizită. zi frumoasa! cu drag dorina
Trimiteți un comentariu