vineri, 9 decembrie 2011

ca un liliac fără de aripi

umbrele bătrânilor înconjoară catedrala
bătând metanii sprijină cerul cu dalta
ruginită

și tu...tu biet castelan rătăcitor atingi cu vărful degetelor înnegrite talpa vieții negociind la ușa deschisă a templului cu
sacerdoții pieirea mea
prin ape tulburi
cu șoldurile împământenite în ziduri o să
renasc sub pielea asudată a nopții ca un
liliac fără de aripi
dezgolit descântec /voi
împărți și sclavilor
făgăduințe vechi furate de pe tarabele umplute cu sufletele încolțite
și am să-ți îngădui a putrezi
pe margine de luntre
în bătaia nestăvilită a valurilor răcoroase/
povestitor fără poveste

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...