o moarte rebelă s-a rătăcit prin
creierii munților scurmă cu
gheara în pântecul pietros
o moarte rebelă îmi lipește
flori de gheață pe tâmple
port diademele de aur
le asortez cu tusea cu
sclifoseala pisicilor aristocrate cu
mănuşile mele încă verzi
sărut de dincolo
de ferestre
uitat atunci
când te-am chemat
să visezi miracole goale
să vezi până unde poate duce trupul
cerului scara
când amurgești
destrămându-ne zarea ca
pe o cupolă aprinsă
peste hora nebună
a celorlalți rătăciți
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu