luni, 12 decembrie 2011

În apa morții mele

În apa morții,
săpate în adâncuri,
aseară m-am scăldat,
Îmi era greu
și îmi simțisem
pentru-o clipă sufletul pătat.

Abia atunci,
cu o mirare-n gânduri,
am și aflat,
Prin apa morții mele
din oglindă
nu îți trecuse,
niciodată, chipul palid
de bărbat.

Și-acum veneai spre mine
C-un fel de înfiorare-n pas,
O frică mi s-a cuibărit în
mâinile străine.
Zadarnic am fugit.
Tu ai rămas.

Voiai să mă cuprinzi,
să te apropii iar
cu sufletul ciobit
de mine,
Și pentru că n-am stat
să mă aprinzi,
Fugeai cu apa morții mele
după tine
alunecând
pe umeri-ți rotunzi.

Răceala ei
te-a-îmbolnăvit de moarte,
Degeaba încercam să-ți vindec
sângele-înghețat,
Și-ți torn și azi
în trupul palid
un sânge proaspăt,
cumpărat cu ochi de șoim,
din trup de unicorn înaripat.

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Forma performanta a poeziei se fuzioneaza cu spiritul subtil poetic,care reflecta o lume abudenta si profunda de sentimente si ganduri.

Anonim spunea...

multumesc. Sărbători fericite alături de cei dragi, domnule Driza. cu respect dorina n.

MA CITESC INGERII RATACITI....wmv