sunt zile și nopți când
nu mai vreau să mă despart de tine
zădărnicie a mea cu aripi de abis
mă înfrunți și
mă ascunzi acolo unde nu pătrund
luminile adânci prin ochi de șarpe
îmbrac în grabă pielea roșie
cu tâmple de argint și lumea îmi apare ca o
platformă uriașă împodobită cu ghirlande
străvezii de licurici mascați
atunci mă-ntorc fără de moarte
credință geamănă tresar și
tu îmi zici senin
iubito
îmi cresc livezile de fluturi
și stele albe în ogradă când te ascund
la mine în cămara luminată a unui gând
ai grijă închipuitule din miez de noapte
dantela asta de granit e mult prea rece
și ar putea cândva
să roadă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Silozurile
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
-
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
Un loc al meu Din zori și până-n noapte m-am rugat, Să am un loc al meu, umbrit, fără păcat, În care, nici în zi și nici în noa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu