miercuri, 28 decembrie 2011

în țară umbrelor zidite

sunt regina de pică în țara umbrelor zidite
am paloșul ascuns în piatră sub
temelia neclintită a bazilicii curg
râuri albe de lumină și soarele ne leagă
visele cu razele de filigran

ești peregrinul cel destoinic mă știi
te simt dar
mâine nu vei crede c-am fost odată aceeași
flacără îngălbenită și-am ars cu
lacrimă fierbinte sfârșind
în sfeșnicul de bronz cu chip de om
puteam să te cuprind
puteam să te visez să te și
modelez haotic din firele de iarbă
din clipele de agonie ale răsuflării tale sufocante

regina aspră a nopților cu lună sunt și
am duzini nedesfăcute de măști ascunse-n față

la masa mea s-au așezat cândva mizând cămașa Lui legionarii/
nesimțitori cu buzunarele umflate de arginți păgâni
scuipau zeflemitor ocare înspre
evantaiul de curcubeu al
gândurilor mele îngrădite pe când
te așteptatam să vii
din zare cu nouri calzi de
zâmbete culese din obrazul
îngerilor luminați cu stele
reci lipite peste tâmple

mă recunoști
sunt eu
regina umilinței
îngenunchez tăcută în templul sibilinic
...din vitralii irump
imperiile de cenușă

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...