o mască râde, alta hohotește. fardurile se scurg,
ochii ustură, se desenează minciuna pe obraz
ai crede că sunt lacrimi...
actorii!! să intre iar în scene! se aud strigăte
în sticlă
(nu e nevoia să fiți geniali...jucați...jucați...)
-bună!
un mesaj. tastatura se cutremură. o fi de bine?
-bună!
dar spui așa de formă curg vorbele, apele în valuri clocotesc,
se construiesc imperii?
aș! sunt urme pe zăpezi
livezile au poame îghețate...
mușcăm din merele zemoase, ne îngropăm în silozurile cu grâu,
găsim chei pierdute de care nu mai avem trebuință pentru că deja trăim viețile altora, visăm visele visate, uităm copacii sub scoarța împietrită ne ascundem dorul amorțit
ești tu?
sunt?
mă cauți?
(și îndoiala fugărește niște chipuri prin trunchiuri de copac se-aude povestea zborului lipit de aripi).
un întuneric fără leac,
prizonier în propria a ta cursă.
...............................................................................................................
cu un simplu click îmi șterg identitatea de pe internet, cumpăr o alta nou nouță.
o haină cu care uneori mă îmbrac,
așaa... e tabla încărcată?
iau un burete umed, flămând de gânduri și șterg și șterg…știai?
am gânduri proaspete, frumos mirositoare.
.................................................................................................................,
-e ușor să păcălești pe internet, spunea un bun prieten: o poză, o adresă, un zâmbet ascuțit.
sunt tânără, azi, am doar câteva ore de când m-am procreat și totul cu un simplu click.
-bună!
ești tu?
sunt eu?
mulțimile de ochi pândesc din umbră îmbrăcate
în altă… umbră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu