luni, 5 decembrie 2011

dor de linişte albastră

caut cu unghiile ascuţite
ceva
în piatră sap
adânc
tot mai adânc
degetele îmi lasă urma în formă de boabă
amară
în vene mi se scurg
miile de veacuri şi
uit că nu-s fiară
unghiile mele
amestecă praful greu alunecând la celălalt capăt al zorilor.
.....................................................................
ce doamne, iartă-mă,
unde-am ascuns zâmbetul ploii?
dar iată, se întrezărea în florile de iarnă pe
obrazul zăpezii căutând
într-o frescă adâncă
dorul meu de linişte albastră.
......................................................................
haidem, un pas,
încă un pas


două urme stinghere pe
apa cerului alergând.

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...