exploratorul nebun a mai mâncat un
leopard își șterge buzele crețoase cu
dosul hainei de metal ah doamne
zilele astea or să mă omoare să
urmărești de dimineață până seara cerul
să aștepți cu mâinile strânse în podul
palmelor ca niște gheare
zvâcnind în intervalul dintre acele goluri atârnate
pe niște pereți de ceață aburcați înspre podul cu
vise cu jocuri cu multe cordele colorate care
ți-au legat copilăria
exploratorul nebun te privește cu haina lui strălucită prin
dosul mânecilor înroșite îi pari neînsemnată pielea
nevrotică și mâinile tale
pulsații de mângâiere
dureroasă îl incită
colții i se dezvelesc
zâmbetul moare pe un obraz de sticlă așează
sărutul tău lângă sărutul meu
exploratorul îmi mângăie grumazul
oare mai mușcă?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu