simt. te-ai odihnit în mine,
pleoapa înroșit m-apasă,
și-n privirile-mi senine
azi, se lasă ceața deasă.
și te-ai proiectat în verde,
m-ai sorbit cu legământ,
ochiul lumii iar mă pierde,
eu m-ascund într-un cuvânt.
și-ai deschis o catedrală,
să-mi cuprinzi tăcerea-n ea,
mi-am uitat vorba pe-afară,
poate-o încolți, cândva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu