duminică, 25 decembrie 2011

cu mâinile calde

cu mâinile asprite de vânt am cărat boabele albastre până la poarta înaltă a cimitirelor deschise am așteptat să treacă umbrele copacilor pe sub gândurile tale aplecate m-am strecurat ușor să adun în sacii de plastic fericirea avea gust sărat de tămâie aprinsă. rugile se înalțau mai sus decât turnul chindiei. era o vreme a împăcărilor cu visul sau de visare a împăcărilor cu mine.

era o vreme a colindelor cu ramuri de cetini acopeream buzele amare să nu mi se vadă ochii înnegriți de sete.

cu mâinile calde am cules pietrele ascuțite care străjuiau drumul.

pe aici nu mai trece nimeni ziceau niște ciocli cu mâinile dislocate din umeri și eu m-am gândit o vreme în loc de (a)plecare am spart gurile de rai cu pumnul am făcut loc oamenilor să poposească o vreme cât să își adune hainele de pe funie o cucuvea le cânta a privighetoare


Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...