(pre)viziuni de sete

ești hoinarul fără de nume în jungla
oamenilor de granit nu ai nici bani pentru
un drum
fără întoarcere
e calea umbrelor ce pier și
mâinile aspre te îndeamnă spre fluviu/șuvoi de sânge în care
ți-ai înfipt de bună voie colții flămânziți de aer
bunăoară bătaia puștii tale
ochește iar șacalii devin o hrană pământului fierbinte și tu te simți
stăpân peste un cimitir de oase albe
și brațe ciopârțite te îndeasă
neputincios eretic
între ruine cu fruntea de țărână doar valul
te mai cheamă fremătând

dar pașii tăi se-împleticesc haotic prin labirinturile negre le spui sunt
Daniel eu am văzut în piramida spartă morții în lumea asta veche
mă întorc să caut și să lupt
să lupt și iar să caut
iar inima ta , Daniel, o să îți lumineze
calea aprinzând cămașa verde
care îți va înfășura ca o armură trupul
o să auzi și-o muzică celestă și dansatoarea o
să te-înconjoare cu pași grăbiți de
lebădă rănită cu ramuri de măslin
în loc de aripi urmele ei lăsate peste ape
vor (pre)viziunile de sete