simbioze
de acum vom sta mereu împreună
ne îndreptăm pe câte un singur deget
inelul alunecă -semn inseparabil-
lăsându-ne urme adânci
după un timp ne întoarcem
să respirăm deschidem ușile
ferestrele mirosuri imprimate
ne cresc şi descresc pe sub piele
ne umplu camera până la refuz
fiecare se îndepărtează de sine
dezlipindu-și cu mare migală
feliile de umbre şi eu încă respir
îmi fac semnul crucii
lăsându-mă să intru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu