sâmbătă, 30 noiembrie 2013

până la refuz

de acum stăm împreună
când şi când ne întindem pieile
ne îndreptăm pe câte
un singur deget
inelul alunecă
semn inseparabil
lăsându-ne urme adânci
până în rădăcini
suntem doar nişte obiecte
nefolositoare

după nu ştiu cât timp
ne întoarcem
ca să respirăm
deschidem uşile
ferestrele mirosuri imprimate
ne cresc şi descresc pe sub piele
ne umplu camera
până la refuz

de azi o să putem sta împreună îmi zic
şi fiecare se îndepărtează
de sine dezlipindu-şi
cu mare migală
feliile de carne
îmi fac semnul crucii
peste frunte
lăsându-mă
să intru

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...