sâmbătă, 30 noiembrie 2013

simbioze

simbioze

de acum vom sta mereu împreună
ne îndreptăm pe câte un singur deget
inelul alunecă -semn inseparabil-
lăsându-ne urme adânci

după un timp ne întoarcem
să respirăm deschidem ușile
ferestrele mirosuri imprimate
ne cresc şi descresc pe sub piele
ne umplu camera până la refuz

fiecare se îndepărtează de sine
dezlipindu-și cu mare migală
feliile de umbre şi eu încă respir
îmi fac semnul crucii
lăsându-mă să intru

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...