Torna fratre!

Torna fratre!
cine ți-e sprijin, astăzi?
legi oase la un loc
te învelești cu frunze
cazi pradă adăpării cu otrăvuri
și savurezi cucută

bea umbră!!!
vestejita îţi sprijină un zidul
cu pletele de sânge și biciul taie în carne vie
și o să taci și o să bei
de parcă ai uita uitarea
de parcă numai pentru tine
zeii au făcut au pact.

le vei zdrobi atunci rărunchii cu a lor sabie
cu sabia minciunii
capul de șarpe
te va târî te vor târî
înspre un loc un loc umbros vreau doamne,
îți vor atinge rănile pe rând şi
ru o să mă satur
de gustul nopții zbuciumate
de aroma nebunilor deșarte
strig în labirinturi și urlu
nu mă aude nimeni
au plecat cosașii
câmpul e liber
nu se mai dau bilete cu retur.
tu stai. te stingi rozându-ți colții
niciodată nu-i prea mult-brațe de inimi-
cu scrâșnet de fiară se întorc morțile în morminte
scurmând în focul lumânărilor
ard adăposturi peste zare
pădure pustiind.
„Torna fratre!”
se strigă într-o limbă uitată.
cine ți-e frate? cine ți-e dușman?
cazi adormind peste cadavre
tresari din când în când
cerându-i milă morții.
ia! încă un ban să ți-l așezi
dovadă amăgitoare
a unui început de nebunii.
te ghemuiești să poți să te ascunzi
în inimă de lupi să nu te simtă câinii.