marți, 23 octombrie 2012

lăuntric/ă

am învăţat
predestinarea
până la cea din
urmă treaptă
-cobor sau urc-
atât de evaziv îmi apare
adevărul
gândesc
în visul altora
trăiesc
în emoţiile mele
nu mă mai puteţi ajunge
zbor sau cad pe
deasupra unui
oraş cu porţile închise
şi toate astea au fost
nu
aşteptate nu
pregătite ci
surprinse
în tunetul vocilor
de plumb

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...