am învăţat
predestinarea
până la cea din
urmă treaptă
-cobor sau urc-
atât de evaziv îmi apare
adevărul
gândesc
în visul altora
trăiesc
în emoţiile mele
nu mă mai puteţi ajunge
zbor sau cad pe
deasupra unui
oraş cu porţile închise
şi toate astea au fost
nu
aşteptate nu
pregătite ci
surprinse
în tunetul vocilor
de plumb
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu