marți, 30 octombrie 2012

plâng rouă ochilor albaştri


  1. plâng rouă ochilor albaştri în lacrimă de granit nu se mai aud greierii galactici cu firimituri de stele pe pământ mă încununez-scâncet în furtună- deasupra măştilor fără de ochi mă frâng-ucigătoare noapte-plâng departe de mine şi peste mine s-a uitat uitatul cu piază-rea în zbor de pasăre oarbă şi mută îmi plimb pasul până la muntele tabor e cale de o aripă moartă zdrobită sub cuvânt zac agonie profundă a căderilor de rând şi mă înfrupt fără de vlagă; încă o mână răstignită şi încă o alunecare în dansul dervişilor palma mea însângerată se-nclină cerului sihastru sugrumându-mă jertfă plâng rouă ochilor albastră-ucigătoare şoaptă- mă furişez în irişi fantomatici pe sub mormânt.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...