marți, 30 octombrie 2012

plâng rouă ochilor albaştri


  1. plâng rouă ochilor albaştri în lacrimă de granit nu se mai aud greierii galactici cu firimituri de stele pe pământ mă încununez-scâncet în furtună- deasupra măştilor fără de ochi mă frâng-ucigătoare noapte-plâng departe de mine şi peste mine s-a uitat uitatul cu piază-rea în zbor de pasăre oarbă şi mută îmi plimb pasul până la muntele tabor e cale de o aripă moartă zdrobită sub cuvânt zac agonie profundă a căderilor de rând şi mă înfrupt fără de vlagă; încă o mână răstignită şi încă o alunecare în dansul dervişilor palma mea însângerată se-nclină cerului sihastru sugrumându-mă jertfă plâng rouă ochilor albastră-ucigătoare şoaptă- mă furişez în irişi fantomatici pe sub mormânt.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...