miercuri, 24 octombrie 2012

într-o lumină de sunete



și m-am închis aici
într-o lumină de sunete iată-mă
nu îţi mai plimb umbra
prin mine
foșnesc
în faldurii rochiei creponate prin care
vor curge ape nelimpezite şi
mă voi stinge ca un felinar simplu
și rece sub brazdele uscate
acoperindu-mi ridurile într-un batic umed
agonizând în carnea sufletelor voastre
o să fie o tăcere adâncă şi rece ca o durere
şi eu o să tot trec tresărind în
zâmbete mă voi scurge
printre crăpăturile nopților de sunet
 -fascicul de umbre--nesfârșit-



Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...