şi gurile viermilor
au ruginit
împrejur
s-a pecetluit mormântul
cu flori candide
cu flori de nalbă
însoțitorii trec tropăind
de n-ar veni
de n-ar mai veni
se tânguia iubirea mea
cu mâinile pe piept
de nu ar veni să
mă cobor
fără de frică
dezrădăcinată de iluzii
ca o noapte vestejită
ce nu mai crede în minuni
nu
dumnezeu nu mai vine
braţele mele se vor umple
de aşchii adâncite
strâng ca pe un ceva
nespus şi drag
trupul crucii neșlefuit şi
reîncepu
tăcerea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu